Pelinul – proprietăți, beneficii și contraindicații ale plantei cu tradiție în medicina naturistă
Pelinul (Artemisia absinthium) este o plantă medicinală cu o istorie bogată, utilizată de secole pentru proprietățile sale terapeutice și aroma intensă care l-a făcut celebru în prepararea băuturii absint. Pe lângă utilizările sale în industria alimentară și farmaceutică, pelinul este folosit frecvent în medicina naturistă, fiind apreciat pentru efectele benefice asupra sistemului digestiv și imunitar.
Ce este pelinul?
Pelinul, cunoscut și sub denumirea de „pelin alb”, este o plantă perenă, originară din Europa, dar adaptată în multe regiuni ale lumii. Se recunoaște ușor după tulpina sa argintie, frunzele verzi-gălbui și florile galbene. În medicina tradițională, pelinul era folosit pentru combaterea durerilor, inflamațiilor, infecțiilor și paraziților intestinali. În plus, popularitatea sa a crescut odată cu utilizarea în rețeta absintului, o băutură care a stârnit controverse în secolul XIX.
Beneficiile pelinului pentru sănătate
Pelinul conține substanțe active precum taninuri, flavonoide, fitosteroli și acizi organici, care îi conferă următoarele proprietăți:
-
Digestive – stimulează secrețiile gastrice, ajută la ameliorarea indigestiilor și a balonării, susține refacerea mucoasei stomacale.
-
Antiparazitare – contribuie la eliminarea paraziților intestinali și susține detoxifierea tractului digestiv.
-
Dezinfectante și antimicrobiene – utile în igiena cavității bucale și în tratamentele pentru afecțiuni cutanate.
-
Tonic general – poate sprijini combaterea oboselii și a anemiei prin stimularea apetitului.
-
Pentru sănătatea pielii și a părului – normalizează secrețiile de sebum și poate fi folosit în afecțiuni dermatologice.
-
Pentru sănătatea intimă – susține echilibrul florei bacteriene.
Moduri de utilizare a pelinului
Pelinul poate fi administrat sub diferite forme, în funcție de afecțiunea vizată:
-
Ceai de pelin: se prepară din frunze și rădăcini uscate (o lingură la 200 ml de apă clocotită). Se lasă la infuzat 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă rece sau cald, fără îndulcitori.
-
Decoct de pelin: se pune o lingură de plantă uscată în apă rece, se lasă 20 de minute, apoi se fierbe alte 20 de minute. Se utilizează pentru gargare sau spălături locale.
-
Tinctură de pelin: se obține din 50 g de rădăcină macerată timp de 15 zile în 150 ml alcool de peste 70°. Se administrează câte o lingură pe zi, după mesele principale.
-
Cataplasme: frunzele proaspete se zdrobesc și se aplică direct pe zona afectată, pentru ameliorarea durerii sau inflamației.
Contraindicații și precauții
Deși pelinul este o plantă valoroasă din punct de vedere terapeutic, trebuie utilizat cu prudență. Este contraindicat în:
-
Sarcină și alăptare
-
Afecțiuni hepatice severe
-
Ulcer gastric sau duodenal activ
-
Persoane cu alergii la plante din familia Asteraceae
Tratamentul cu pelin nu trebuie să depășească 2 săptămâni și este recomandat să se facă sub supraveghere medicală, mai ales în cazul administrării interne.
Nu uita să distribui acest articol și prietenilor tăi!
Disclaimer: Euro-Media.ro este un site independent, fără afiliere politică, care nu susține niciun partid sau ideologie politică.