În această toamnă, va avea loc un eveniment deosebit în familia noastră: mă mărit cu bărbatul pe care l-am cunoscut în cel mai neașteptat și stânjenitor mod acum trei ani. Deși totul a început într-o situație care m-a făcut să mă simt extrem de jenată, povestea noastră s-a transformat într-o frumoasă relație de dragoste, iar acum suntem pe cale să ne legăm destinele pentru totdeauna. Ce e și mai interesant e că prima noastră întâlnire a avut loc în tren, pe drumul spre sora mea din Craiova, într-un moment în care eu nu eram deloc în cea mai bună formă – atât fizic, cât și emoțional.
Cu doar o săptămână înainte, fusesem părăsită de iubitul meu. Simțisem că ceva nu mergea bine de ceva vreme, el era din ce în ce mai distant, iar în final mi-a mărturisit că s-a îndrăgostit de altcineva. Așa că, într-o încercare de a-mi schimba dispoziția și de a scăpa de tristețea care mă copleșea, am decis să fac o vizită surorii mele, Eva, la Craiova. Ea este o fire mereu veselă, optimistă, și am sperat că timpul petrecut cu ea și cu soțul ei îmi va aduce un pic de liniște.
Însă, cum un necaz nu vine niciodată singur, chiar în dimineața plecării, mi-am pierdut un dinte – un incisiv. Rămăsese într-o gumă de mestecat, iar asta nu a făcut decât să-mi amplifice starea proastă. Medicul stomatolog mă avertizase că se va întâmpla dacă nu-l tratez la timp, dar eu, din frică și neglijență, am tot amânat vizita la cabinet. Așa că mă aflam în tren, cu un dinte lipsă, simțindu-mă oribil, ca o persoană știrbă, și evitând să deschid gura.
În timp ce mă afundam în gânduri și încercam să îmi ascund defectul, în compartiment a intrat un tânăr fermecător. Era înalt, bronzat, cu o alură sportivă și un zâmbet prietenos care m-a făcut să mă simt și mai stânjenită. Mi-a adresat câteva întrebări, dar eu, din dorința de a nu-mi dezvălui dintele lipsă, strângeam buzele și mă mulțumeam să dau din cap sau să fac gesturi scurte. Încercam să evit o conversație, deși îmi plăcea să vorbesc și, în alte circumstanțe, aș fi fost încântată de compania lui.
Cu toate acestea, tânărul – pe care aveam să-l cunosc mai târziu ca fiind Cătălin – nu s-a descurajat. A continuat să vorbească, să facă glume și chiar să-mi aducă o înghețată de la vagonul restaurant. Deși gestul său era extrem de drăguț, eu m-am chinuit să mănânc acea înghețată fără să-mi deschid prea tare gura, temându-mă că va observa golul din dentiție. El, însă, părea să fie hotărât să mă înveselească și, în ciuda tăcerii mele, continua să fie politicos și prietenos.
Pe tot parcursul călătoriei, m-am întrebat cum ar fi să-i spun adevărul, dar mi-era prea rușine. Totuși, la finalul drumului, inevitabilul s-a întâmplat. În momentul în care trenul a ajuns la destinație și am văzut-o pe sora mea pe peron, am uitat complet de rușine și am strigat-o cu toată bucuria: „Eva! Aici sunt!”. Atunci, Cătălin a izbucnit în râs, realizând brusc motivul pentru care fusesem atât de tăcută pe tot parcursul drumului.
Am simțit că mă sufoc de rușine, dar el m-a surprins încă o dată. Cu un zâmbet cald, mi-a spus: „Deci asta era! De ce nu mi-ai spus că din pricina asta nu vrei să-mi vorbești? Și eu care credeam că nu-ți sunt simpatic…” Am încercat să mă scuz, dar el m-a oprit și s-a prezentat: Cătălin Neagoe, medic stomatolog. În acel moment, nu am mai putut să mă abțin și am început să râd, acoperindu-mi gura cu mâna, evident.
După ce am coborât împreună din tren, el s-a oferit să-mi ofere o consultație la cabinetul său din Craiova, menționând că colega lui face minuni fără durere. Am fost copleșită de coincidențe: nu doar că am călătorit împreună în același compartiment, dar Cătălin era stomatolog, exact persoana de care aveam nevoie, și vecin de bloc cu sora mea și cumnatul meu!
După acea întâlnire, lucrurile s-au legat firesc între noi. Ne-am revăzut la cabinet, iar mai apoi, am început să ne vedem din ce în ce mai des, atât în Craiova, cât și în București. În timp, relația noastră a devenit tot mai puternică, iar la un moment dat, am realizat că nu mai putem trăi unul fără celălalt. Așa că am luat decizia să mă mut la el, iar acum, după trei ani de la acea primă întâlnire stângace, ne pregătim să ne căsătorim.
Faptul că ne-am cunoscut într-un moment atât de ciudat și stânjenitor face povestea noastră specială și ne oferă amintiri pe care le vom păstra mereu cu drag. Așadar, la toamnă vom avea o nuntă mare, iar totul a început cu un zâmbet lipsit de un dinte și un tren către Craiova.
Nu uita să distribui acest articol și prietenilor tăi!
Disclaimer: Euro-Media.ro este un site independent, fără afiliere politică, care nu susține niciun partid sau ideologie politică.
