Căsătoria noastră a fost doar un aranjament între doi “asociați.” Singura femeie pentru care am simțit vreodată ceva, Sorina, mi-a propus să ne căsătorim din interes. Avea nevoie de bani de la părinți pentru a-și deschide un cabinet medical, dar acei bani îi primea doar dacă se mărita. M-a atras ideea, nu pentru suma de 5.000 de dolari pe care mi-o promisese, ci pentru că doream să fiu aproape de ea.
Sorina fusese colega mea de liceu, o fată inteligentă și frumoasă, dar mereu serioasă și concentrată pe studii. La ani distanță, ne-am întâlnit într-un bar, iar ea mi-a propus afacerea: să ne căsătorim pentru a primi banii de la părinți, urmând să ne despărțim după câteva luni. Într-un final, am acceptat.
Totul a mers ca pe roate, ne comportam ca un cuplu în fața părinților ei, dar acasă eram doar colegi de apartament. Cu timpul, însă, am început să-mi doresc mai mult, dar ea părea de neclintit, reamintindu-mi că e doar un “contract.”
După două luni, am încercat să o surprind cu o cină romantică. Într-un final, ne-am apropiat, dar dimineața am găsit un bilet de la ea spunându-mi să uit totul, că a fost “o prostie.” Dar nu era așa. În cele din urmă, Sorina mi-a mărturisit că și ea simțea ceva pentru mine, dar îi era teamă că dragostea ar putea să-i afecteze ambițiile profesionale.
Astăzi, după doi ani de la acel aranjament, suntem împreună și fericiți, iar iubirea noastră a depășit orice “contract.”
Nu uita să distribui acest articol și prietenilor tăi!
Disclaimer: Euro-Media.ro este un site independent, fără afiliere politică, care nu susține niciun partid sau ideologie politică.